Genul Ale
O alegere favorită a multor berari artizanali, berea Ale se prepară rapid și ușor, doarece se poate obține la temperatura camerei și are o peropadă scurtă de maturare.
Ale este genul de bere cu aromă bogată și cu o îndelungă istorie. În Evul Mediu, de exemplu, a constituit sursă importantă de hidratare și nutriție; berile Ale cu conținut redus de alcool, cunoscute și sub denumirea de „beri scurte”, se consumau pe tot parcursul zilei, în absența surselor de apă potabilă proaspătă și necontaminată.
DROJDIE DE FERMENTAȚIE ÎNALTĂ
Berile Ale moderne se prepară la temperaturi de 16-22°C, folosindu-se drojdii de fermentație înaltă, adică acelea care în timpul fermentării primare se ridică la suprafața mustului. Aceste condiții permit drojdiei să genereze o mulțime de compuși și esteri aromați, care conferă băuturii finalizate o gamă extinsă și complexă de accente fructate și malț.
MALȚ ȘI HAMEI
Cea mai mare parte a zaharurilor fermentabile din mustul de bere Ale provine din orzul Pale malțificat, care este amestecat cu malțuri mai închise la culoare, pentru un plus de aromă. Hameiurile intră în componența tuturor berilor Ale, în cantități diferite. Ele conferă aromă, savoare și amăreală, ajută la conservarea berii și echilibrează gustul de alcool. Dat fiind numărul foarte mare de tipuri de malț și soiuri de hamei disponibile, posibilitățile care-l așteaptă pe berarul artizanal par literalmente nesfârșite. Berea Ale se servește în general rece, dar nu refrigerată, pentru a permite savorii și aromelor de malț să se împlinească. Nivelul de carbonatate este de obicei redus și, pentru a le menține caracterul autentic, berile Ale se păstrează cel mai bine în butoi sau în recipiente dedicate.
Tipuri Ale
Având posibilitatea de a crea rețeta proprie, berile ale sunt diverse și pot varia în funcție de zonă, ingredientul principal fiind apă de izvor proaspătă și creativitatea berarului artizanal cu ajutorul malțului și drojdiei, însă mai jos prezentăm câteva tipuri de bere ale ce aduc valoare prin compozitia și istoria lor.
Pale Ale
Preparată în mod tradițional utilizând o proporție mare de malț Pale și apă moale, berea Pale Ale are amăreală netedă, echilibrată.
Aspect: De culoare galben-pai până la auriu-deschis, cu guler mic și persistent de spumă.
Gust: Fin și cremos, cu o amăreală subtilă de hamei. Caracterul îi este influențat de aromele de drojdie.
Aromă: Tușă ușoară de malț, cu aromă de hamei determinată de soiul folosit; hameiul englezesc de exemplu, va conferi note florale subtile.
Tărie: 4-6% ABV
Berile Ale englezești au un ușor caracter floral și nu sunt prea amare. Pot avea un vag gust remanent de caramel. Versiunile belgiene sunt tati, cu arome picante, provenite de la drojdia belgiană. Berile Pale Ale americane au un caracter foarte hameificat și citric și un gust remanent sec și fără echivoc.
India Pale Ale (IPA)
Creată pentru a rezista lungilor călătorii pe mare, berea IPA are un conținut ridicat de hamei și alcool; cuprind numeroase stiluri de bere.
Aspect: Culoare galben-pai deschis până la auriu-profund; limpede, cu guler de spumă subțire și persistent.
Gust: Arome de alcool puternice și picante, amăreală fină netedă și gust remanent sec.
Aromă: Cu o aromă moderată de hamei; sunt frecvente și aromele de malț și caramel, aceasta depinde de varietatea de hamei folosită.
Tărie: 5-7.5% ABV
Berile IPA englezești au arome subtile de hameiuri florale și picante. Deși etaleaza o amăreală fără echivoc, aceasta este de obicei bine echilibrată de conținutul de alcool. IPA-urile americane prezintă arome și savori intense de hamei citric, specifice hameilui american. Acestea sunt mai puternice decât IPA-urile englezești și au o amăreală mai accentuată.
Ale Sour și Lambic
Tulpinile de drojdie sălbatică folosite în aceste beri Ale generează o anume acidulare, echilibrată de note fructate sau picante.
Aspect: Diferit, în funcție de rețetă, dar prezintă adesea nuanțe de culoarea fructelor. O bere de obicei destul de tulbure, cu guler cremos de spumă.
Gust: Depinde de gen, dar în general dulce, acidulat, pătrunzător și foarte distinct.
Aromă: Arome intense de fructe, adesea cu note picante.
Tărie: 3.2-7% ABV
Versiunile belgiene au un conținut ridicat de alcool, iar perioada extinsă de maturare are ca rezultat o băutură complexă, aromată, înrudită cu un vin roșu fin. Cele nemțești sunt acidulate, ușor fructate, puternic carbonatate şi prezintă un pregnant gust remanent sec. Au conținut redus de alcool și guler de spumă cremos și persistent.
Bitter
Berea Bitter constituie frecvent componenta comercială cea mai semnificativă din panoplia unui berar. Având un nivel redus de carbonatare, se recomandă ca acest gen să se servească din butoi, de unde se extrage cu pompa manuală.
Aspect: De la auriu-deschis până la roşiatic-închis, limpede şi cu puțin guler de spuma.
Gust: Mai degrabă amar decât dulce, însă perfect echilibrat. Sunt frecvente notele de caramel sau cele fructate subtile.
Aromă: Arome de hamei fine până la moderate, cu tușe de malț și uneori de caramel.
Tărie: 3.2-6% ABV
Berile Bitter englezești sunt ușor hameiate, au un conținut destul de redus de alcool și gust remanent dulceag, cu note de fructe. Omoloagele scoţiene, fermentate la temperaturi mai scăzute, au un gust mai net și sunt mai dry.